Shan Sa - Jucătoarea de go

„În lumea asta, mergem pe acoperișul Infernului și privim florile.” - Kobayashi Issa

Bună! Aș vrea să vă povestesc despre un roman pe care l-am citit cu puțin timp înainte de începutul acestei perioade de izolare, care dincolo de faptul ca m-a impresionat prin dramatismul lui (am fost mereu atrasă de poveștile despre iubire și război), mi-a adus în atenție o serie de întrebări (reflectate de trăirile atât de intense, și în același timp, cumva confuze ale personajelor) care cred că se plimbă printre multitudinea de gânduri ce ne trec prin minte în această perioadă atât de incertă pe care o trăim.

Romanul lui Shan Sa este la prima vedere un roman de dragoste, dar care pune în lumină, prin intermediul unor personaje puternic afectate de conflictele lor interioare, traumele unei societăți aflate în plin proces de distrugere și reconstrucție. Când ne confruntăm la nivel social cu revoluții sau războaie, se conturează și mai clar caracterul oamenilor. În acele momente, se pot distinge cu mai multă claritate aceia pentru care interesul colectiv este mai presus decât interesul individual de cei care fie sunt încă nehotărâți de care parte se află, fie au ca unic obiectiv salvarea individuală dintr-o lume pe care ei o vad lipsită de orice ideal.

Jucătoarea de go este o tânără elevă din Manciuria, provincie aflată sub ocupație japoneză. Ea își găsește în acest joc din Piața Celor O mie de Vânturi oaza perfectă de evadare și răgazul de care are nevoie în această dificilă căutare de sine și a unor alegeri de viață pe care nu le stăpânește. Poveștile ei de dragoste sunt pline de pasiune, de acele iluzii specifice iubirilor adolescentine, dar atrag atenția asupra unui conflict interior foarte puternic legat de propria identitate. Ezitarea ei de a face o alegere creează spațiu unor întâmplări ce o cutremură la un nivel emoțional profund, și care o determină  să se retragă, din nou în iluzia puterii și a controlului pe care jocul i-o oferă.

În paralel cu povestea plină de pasiune și de suferință a tinerei chinezoaice, îl vom întâlni pe misteriosul jucător de go, un tânăr tăcut, ce vorbește chineza cu un accent foarte neobișnuit. Cei doi au în comun această evadare din viața reală prin joc, dar și trăirile interioare deosebit de intense, a căror manifestare i-ar putea costa pe amândoi dezonoarea, și în final moartea.  Jucătorul de go este ofițerul japonez ce face parte dintr-un plan de spionaj bine elaborat, și care, oscilează perpetuu între datoria pe care o simte față de țara sa, și disprețul profund față de atrocitățile și cruzimea războiului.

Cei doi se întâlnesc într-un context în care cea mai autentică formă de manifestare a iubirii devine tăcerea. În acest haos social, in care evenimentele se accelerează, războiul nemaiputând fi oprit, unii își vor ticlui și urmări evadarea, iar alții își vor urma, dovedind un curaj neclintit, calea în luptă. Drumurile vieților lor se vor ciocni în anumite momente cheie, și apoi se vor îndepărta pentru a se întâlni din nou ca într-un dans al iubirii și al morții.

Deși este un roman de dragoste, Jucătoarea de go nu este un roman siropos, ci unul foarte lucid. Personajele prezintă multe asperități, pe care, eu ca și cititor am sperat cumva ca și le vor mai șlefui pe măsură ce viețile lor sunt afectate de evenimente tulburătoare. Acest lucru nu se întâmplă, ci dimpotrivă, aceste evenimente le pun într-o lumina și mai contrastantă adevăratul caracter și le exagerează proporțiile atât ale puterii, cat si ale slăbiciunii pe care o arată.  Shan sa pune foarte mult accentul pe dificultatea alegerii, căutarea valorilor într-o societate pierdută, sacrificiu de sine, simțul datoriei, dezamăgire, curaj, lașitate și pe felul în care evenimentele sociale pot influența modul de a iubi al oamenilor.

Nu știu dacă v-am trezit curiozitatea, dar vă las mai jos câteva fragmente care mi-au plăcut în mod deosebit, și care, sper eu, să vă transmită cât mai mult din atmosfera acestui roman.

*

„Între două lecții, fetele vorbesc despre staruri de cinema, rochii, bijuterii, căsătorie, despre legăturile secrete ale împărătesei. Nimeni nu citește noua literatură și criticile sale acerbe la adresa unei societăți putrede; nimeni nu evocă actualitatea politică, din zi în zi mai supărătoare. Romanele de dragoste, ce storc lacrimi superficiale, trec din mână în mână. Manciuria independentă ne izolează de restul Chinei. E o uzină blândă unde viermii de mătase își țes coconii delicați înainte de a muri într-o baie clocotită.”

*

„Există zile când, însuflețit de o voință nouă, privesc moartea în față cu bucurie și pace. Călăuzit de chemarea țării mele, urmez cu ochii închiși destinul unui soldat imperial. Or, drumul unui erou nu e atât de drept pe cât ne închipuim. El șerpuiește pe muntele abrupt al sacrificiului.”

*

„Sunt fericită. Această fericire, în loc să-și aibă izvorul într-o stare de liniște, se hrănește din sentimente contradictorii. Greierii, fini cunoscători ai tainei sufletului meu, țârâie veseli. (...) cerul pal pătrunde până la patul meu. Îmi imaginez ca orașul, lăsat pradă luminii, e o femeie goală ce așteaptă îmbrățișarea amantului.”

*

„Femeile ușoare au o prospețime ascunsă, asemănătoare cu roua dimineții. Dezamăgite, ele sunt sufletele-surori ale militarilor. Sentimentul lor searbăd ne potolește inimile fragile. Apărute dintr-o lume mizeră, ele se tem de fericire. Condamnate, nu îndrăznesc să se gândească la veșnicie. Se agață de noi ca niște naufragiați de lemne plutitoare. Exista o puritate religioasa în îmbrățișările noastre.”

*

„Astăzi, partida pe care am început-o e lipsită de spiritualitate. Vara manciuriană e tot atât de aspră ca și iarna manciuriană. Cel care îi ignoră arsura și strălucirea orbitoare nu înțelege puterea acestui pământ negru. După un antrenament nemilos, care usucă și frânge trupul, o ședință de go cu chinezoaica e o evadare spre ținutul demonilor.”

*

„Contemplu tabla de joc așa cum și-ar contempla un pictor tabloul neterminat. Pionii mei sunt niște tușe de cerneală cu care desenez pliurile si golurile. În jocul de go, numai perfecțiunea estetică duce la victorie.”

*

„Femeile sunt ofrandele pe care le aducem acestei vaste lumi.”

*

„Fiecare pion e o treaptă în plus pe scara ce coboară în suflet. (...)Imprevizibilă precum alchimia norilor, fiecare nouă formație e o trădare. Jocul de go e o minciună. Îi încercuim pe dușmani cu himere pentru singurul adevăr (...).”